Biserica “Nașterea Maicii Domnului” a fostei Mănăstiri Bordești

Proiectul de consolidare și restaurare a Bisericii “Nașterea Maicii Domnului” a fostei Mănăstiri Bordești.

Biserica “Nașterea Maicii Domnului” a fostei Mănăstiri Bordești după restaurare.

Descrierea proiectului

Edificiul, situat în zona de maximă activitate seismică, pe un amplasament supus din vechime la numeroase alunecări de teren, a fost declarat monument istoric încă din anul 1915, datorită calităţilor arhitecturale şi artistice deosebite.

Din cauza efectelor nefaste ale cutremurelor şi alunecărilor de teren, a atins, încă din prima parte a secolului XX, stadiul de colaps generalizat. Urmare a cutremurelor din 1940, 1977, 1986 şi 1990, a devenit practic o ruină istorică. Încă din 1830 şi până în 1990, opinia generală a specialiştilor sau cercetatorilor domeniului a fost că acest monument istoric este imposibil de salvat, optându-se, după 1990, pentru conservarea sa sub formă de ruină. Fragmentele valoroase din frescă datorate lui Pârvu Mutu au fost extrase în ultimele 5 decenii şi expuse la Muzeul Naţional de Artă (inclusiv autoportretul acestuia cu ucenicul său Radu).

Cercetarea sistematică a incintei fostei mănăstiri a fost iniţiată în anul 1998, continuată în anii 1999, 2000 şi reluată în anul 2004 de către Aurel Nicodei de la Muzeul Vrancei sub îndrumarea ştiinţifică a doamnei arheolog Maria Voica Puşcaşu. Datorită efortului deosebit depus de o echipă interdisciplinară (proiectanţi - constructori - restauratori), prin aplicarea practică a unor concepte tehnice novatoare (carcasă spaţială disimulată în masa zidăriilor, restaurarea volumetrică a elementelor arhitecturale, recuperarea bucată cu bucată a elementelor sculpturale şi a picturii murale - bazate toate pe o minuţioasă şi îndelungată activitate de investigare - cercetare in situ), s-a reuşit între anii 1995 şi 2002 scoaterea definitivă din pericol structural a edificiului. După anul 2002 au fost executate lucrări de restaurare propriu-zisă (mai puţin pictura murală păstrată numai în stare de conservare), precum şi lucrări de degajare şi de sistematizare exterioară incluzând reabilitarea zidului de incintă pe latura nordică şi parţial pe est şi vest, salvându-se astfel un monument istoric deosebit de important pentru patrimoniul cultural naţional.

Pentru contribuţia deosebită adusă în domeniul salvării, scoaterii din pericol şi redării patrimoniului cultural naţional a unui monument istoric de mare valoare arhitecturală şi artistică, colectivul de restauratori a fost premiat cu Premiul Ştefan Balş 2003.

Aflată într-o stare avansată de degradare, monumentul a fost inclus în anul 1994 în programul naţional de restaurare. Fonduri importante au venit abia după anul 2005, atunci când, din informaţiile noastre, cel care s-a zbătut pentru a obţine finanţare din partea Ministerului Culturii a fost fostul director al Direcţiei de Cultură de la acea vreme, Paraschiv Usturoi. Recepţia finală a ctitoriei brâncovenești s-a făcut în decembrie 2010. Firma care a realizat restaurarea lăcaşului de cult este Dedal Bahamat, care a lucrat la numeroase clădiri monument istoric din Vrancea.

Lucrările de restaurare s-au întins pe durata a 16 ani. Au durat atât de mult şi pentru că, după cum arăta presa vremii, de multe ori fondurile repartizate de guvernanţi mergeau cu dedicaţie către anumite biserici ale unor preoţi cu influenţă politică, nu pentru salvarea monumentelor. (sursa: Mihai Boicu, “Ziarul de Vrancea”, 16.03.2014).

Detalii despre lucrările de restaurare a Bisericii brâncoveneşti din Bordeşti găsiţi în Revista UNRMI nr.2/2014.

Istoric
Mănăstirea Bordeşti a fost ctitorită între anii 1668-1699 de căpitanul Mănăilă, dregător al domnitorului Constantin Brâncoveanu, Domn al Ţării Româneşti între 1688 şi 1714 şi nepot al domnitorului Șerban Cantacuzino. Pentru o perioadă scurtă de timp, manăstirea a avut un rol important în zonă, fiind închinată ca metoc Episcopiei Buzăului. A avut o situaţie foarte bună pentru o vreme, însă în anul 1742 aceasta este închinată ca metoc Episcopiei Buzăului la 1742, până spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, când este închinată Mănăstirii Băbeni. Mai apoi, după secularizarea averilor mănăstiresti şi retragerea călugărilor greci care populau mănăstirea, biserica mănăstirii devine biserică de mir pentru credincioşii din Bordești.
În anul 1911 biserica a fost părăsită din cauza degradării produse de cutremure şi alunecările de teren. Pe 10 martie 1915 biserica a fost declarată monument istoric prin decret regal al Regelui Ferdinand ca urmare a recomandărilor reprezentanţilor Comisiei Monumentelor Istorice.
Biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” se remarcă prin arhitectura brâncovenească şi prin pictura realizată de pictorul Pârvu Mutu.
Ansamblul monahal era alcătuită dintr-o incintă poligonală cu o suprafaţă de circa 1.200 mp, împrejmuită cu un zid de cărămidă, cu două corpuri de clădiri: unul pe latura vestică şi unul în zona sudică a incintei.

Pictorul Pârvu Mutu
Pârvu Mutu, care a pictat biserica, a trăit între anii 1657-1735, fiind unul dintre reprezentanţii cei mai de seamă ai stilului brâncovenesc. Zugrav bisericesc şi pictor de icoane, Pârvu Mutu s-a născut în data de 12 octombrie 1657, în localitatea Câmpulung, în familia preotului Ion Pârvulescu. După moartea mamei sale şi a fraţilor săi, tânărul este luat de părintele Ion la Mănăstirea Negru Vodă. În decursul vieţii sale, el va zugravi minunat biserici precum cele din Filipeştii de Pădure, Bordeşti, Măgureni, Lespezi, Robaia, Sinaia şi Râmnicu Sărat. Pârvu Mutu ('mutu' înseamnă fie o porecla legată de greutatea vorbirii, fie se referă la tăcerea pe care pictorul şi-o impunea în timpul lucrului) îşi ia chiar libertatea de a se picta pe el însuşi în biserici, cu penelul în mână ori împreună cu iubita sa soţie, jupâneasa Tudora, cum putem vedea la Mănăstirea Berca, pe portalul uşii către naos. Adevărat creator de şcoală artistică, în epoca domnitorilor Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu, zugravul Pârvu Mutu se impune prin desenul său remarcabil, coloritul variat şi realismul compoziţiei.

Pictorul Pârvu Mutu - autoportret

Date proiect
Categorii: Lăcașe de cult
Beneficiar: Episcopia Buzăului - Parohia Bordești-Vrancea
Amplasament: comuna Bordești, judetul Vrancea
Datare: 1698-1699
Cod LMI: TL-II-m-A-05994
Data finalizării proiectului: 2010

Echipa proiectului:
- Arh. Aurel Ioan Botez (sef proiect); arh. Arina Nițulescu; t. arh. Dumitru Bucur
Proiectanți consolidare structură: PERS - Ing. Constantin Pavelescu (+); Ing. Rodica Donighevici
Proiectanți instalații: FAB DESIGN - Ing. Florin Balan; Ing. Constantin Balan (+)

Cercetare și investigații:
- Documentare istorică: Ion Asanache (+) - învățător com. Bordești
- Studii geotehnice: ing. Constantin Bălănescu; ing. Emil Botez;
- Studii istorice și de arhitectură: prof. dr. arh. Anca Brătuleanu
- Arheologie: Aurel Nicodei; Victor Bobi
Constructor-antreprenor general: DEDAL BAHAMAT - Ing. Dumitru Bahamat; Ing. Vasile Soare; Ing. Cornel Condurache

Restauratori componente artistice:
- Restaurare pictură: Pictori Mihai Stinghe; Pia Stinghe
- Restaurare piatră și lemn: COLUMNA
- Sculptori: Gheorghe Terescenco; Aurel Pavel
Dirigentare lucrări: T.Arh. Constantin Marcu (+); s.ing. Marcel Mocanu
Pictor Marius Rădulescu; s.ing. Eugen Link

Conexiuni

Wikipedia - Pârvu Mutu
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pârvu_Mutu

Previous
Previous

Biserica ”Sfântul Nicolae” a fostului schit "De Sub Piatră" (44 Izvoare)

Next
Next

Biserica “Sfânta Treime” a Mănăstirii din Cotești