Farul Comisiei Europene a Dunării din Sulina
Istoria farului C.E.D din Sulina rezumă, la nivelul unei singure clădiri, istoria zbuciumată a Sulinei, orașul prosper și cosmopolit de acum 150 de ani, care, după decenii de creștere și descreștere, în contextul unei izolări geografice și economice tot mai accentuate, se luptă în ultimii 10-15 ani să își recapete prestigiul de altădată, prin promovarea patrimoniului construit, a peisajului natural și, în general, a valorilor turistice.
Descrierea proiectului
Farul Comisiei Europene a Dunării - monument istoric de importanță națională (TL-II-m-A-06023), datat oficial în 1870, dar realizat cu aproximație pe la 1839 și reparat de Comisia Europeană a Dunării în intervalul 1856-1870 - se găsește astăzi la cca. 2,5 km de țărmul mării și ca atare, nu mai servește orientării navelor.
Scos definitiv din uz odată cu ridicarea farului nou în 1982, acest far vechi a continuat să se degradeze cu trecerea anilor și, în ciuda faptului că a fost "resuscitat” începând cu anul 1995 (când au fost demarate lucrări ample de reabilitare), mediul umed, salinitatea atmosferică ridicată și vânturile puternice dinspre mare i-au provocat în scurt timp degradări noi.
Lucrările de restaurare și conservare desfășurate pe parcursul ultimilor trei ani, începând cu luna mai 2019, au avut ca scop readucerea la viață a monumentului și valorificarea acestui simbol al Sulinei, refacerea amenajării muzeale și reintroducerea clădirii în rândul obiectivelor turistice și culturale de primă mărime din acest colț izolat de țară.
Din cele patru faruri existente la Sulina la momentul actual, acesta este fără îndoială cel mai vechi și cel mai important din punct de vedere istoric și arhitectural.
Imobilul cu plan de forma literei "U" este organizat în jurul unei curți interioare, având o orientare generală est-vest. În capătul estic se găsește turnul cilindric al farului. La baza turnului se află corpul de clădire principal, rectangular, desfășurat pe toată lățimea curții și compus din două camere și un vestibul.
Spre vest, singura intrare în curtea farului este străjuită de două pavilioane relativ pătrate, iar între pavilioane și corpul rectangular laturile nord și sud ale incintei sunt delimitate cu două corpuri simetrice, ce se deschid către spațiul central al curții.
Deoarece farul Comisiei Europene a Dunării a beneficiat în perioada 1995-1997 de lucrări ample de restaurare și consolidare, prilej cu care aripile laterale ale curții farului au fost refăcute în bună măsură pe o structură nouă din beton armat, proiectul elaborat în perioada 2017-2019 a prevăzut intervenții structurale minimale (injectări, mătarî, repararea sau, după caz, înlocuirea elementelor din lemn degradate ale șarpantei și asterelii, fără modificarea volumetriei acoperișului).
Funcțiunea muzeală a clădirii a fost păstrată, iar spațiile interioare adaptate la cerințele funcționale. S-au repoziționat, astfel, unele ziduri de compartimentare și unele goluri de uși, fără a aduce atingere zidăriei originale din secolul al XIX-lea. S-au adus modificări relevante numai zidurilor ridicate în 1995-1997.
Lucrările de intervenție realizate pe baza proiectului de restaurare au inclus:
refacerea învelitorii din olane ceramice
refacerea elementelor din lemn deteriorate (pazii, grinzi decorative, îmbrăcăminte stâlpi pridvor)
curățarea treptelor din lemn ale scării din turnul farului
refacerea stratului verde de vopsea de pe cabina farului
restaurarea tâmplăriilor existente (majoritatea realizate la restaurarea din 1995-1997) și realizarea de tâmplării noi, conform modelului celor existente
restaurarea suprafețelor metalice (păstrându-se patina valoroasă, acolo unde era cazul)
realizarea unei hidroizolații orizontale perimetrale la baza pereților
refacerea tencuielilor exterioare și a tuturor finisajelor interioare
Printre aspectele determinante, care au influențat modalitatea de punere în operă a proiectului, nu se poate să nu menționăm condițiile naturale excepționale ale Sulinei. Datorită izolării geografice a orașului, accesibil numai pe apă, toate materialele de construcție au fost aduse pe șantier cu gabara pe Dunăre. Necesitatea realizării unei rezerve de apă și a unei camere de pompe în curtea farului a impus adoptarea unor soluții tehnice deosebite, în condițiile în care nivelul pânzei freatice se găsește la numai 1 m de la fața terenului. Pentru o mai bună protecție împotriva factorilor atmosferici, tencuielile exterioare au beneficiat de un tratament de silicatizare. Curtea farului a fost amenajată minimal, acordându-se atenție deosebită păstrării și valorificării spațiului verde și a vegetației înalte, iar împrejmuirea de la stradă a fost refăcută sub forma unui gard de lemn scund, în stilul arhitecturii tradiționale dobrogene.
Farul C.E.D. din Sulina - Istoric
Farul C.E.D. din Sulina - Istoric Farul a fost construit în perioada 1838-1839 de reprezentații Imperiului Rus, care administrau zona Deltei Dunării. În momentul înființării CED (1856), construcția aparținea Administrației Generale a Farurilor din Imperiul Otoman, care concesiona funcționarea și întreținerea acesteia unor societăți private. În 1879, farul a fost preluat de instituția europeană. Conform actului care menționează evenimentul, s-a constatat că deopotrivă clădirile și mecanismul de iluminat prezentau o stare adecvată de funcționare, demonstrând întreținerea corespunzătoare din partea instituției otomane. Începând cu acest moment, CED a avut sarcina de a-l administra, întreține și repara, până în 1939, când a fost transferat statului român.
Construcția prezintă următoarele caracteristici: turn circular alb, cu înălțimea planului focal de 21,33 metri, dotat cu trepte în spirală, luminate de șase ferestre circulare integrate zidăriei groase, prin care se ajunge în cupola ce conținea mecanismul de iluminat care emitea un flux luminos de culoare albă, de ordinul doi, vizibil de la o distanță de aproximativ 15 mile marine. În prezent, se păstrează o parte din prismele de cristal conectate reflectorului, unde, în contextul funcționării farului, era poziționată o lampă alimentată cu acetilenă și, ulterior, cea mai avansată, de tipologie electrică, care amplifica lumina pe distanța corespunzătoare. În jurul cupolei este amenajată o platformă de circulație.
Pe fațada orientată către mare a acesteia – aspect vizibil în fotografiile de epocă, pe un panou de dimensiuni mari era indicată adâncimea apei din zonă în picioare engleze, în scopul cunoașterii de către navigatori a adâncimii canalului Sulina, corelată ambarcațiunilor pe care le direcționau. Farul avea următoarele coordonate geografice: N 45 09 37 și respectiv E 29 40 37. În jurul acestuia au fost construite anexe pentru depozitarea variatelor materiale și echipamente necesare asigurării mentenanței, dar și locuințele personalului tehnic.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, obiectivul a constituit principalul semnal de navigație în zona litoralului Deltei Dunării. Prin prelungirea în mare a digurilor, realizată în etape între anii 1923-1978, s-a produs o îndepărtare considerabilă a radei gurii Sulina în raport cu poziția inițială a farului, ceea ce a necesitat construirea unui nou obiectiv, mai eficient, pe digul de sud, și scoaterea din funcțiune a celui vechi.
În perioada 1995-1997, construcția a fost restaurată de Ministerul Culturii, iar din anul 2003 a intrat în administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, care l-a transformat în muzeu, prezentând publicului, prin documente, hărți și fotografii, istoria Sulinei la finalul secolului al XIX-lea și în prima jumătate a celui următor. Începând cu anul 2019, a fost implementat proiectul „Punerea în valoare a potențialului istoric prin restaurarea și conservarea obiectivului Farul Vechi Sulina”, desfășurat cu susținerea financiară a Uniunii Europene, care a vizat, pe lângă restaurarea și conservarea construcției, și reorganizarea expoziției de bază. (text Institutul Național al Patrimoniului - I.C.E.M. Tulcea)
Proiectul “Punerea în valoare a potențialului istoric prin restaurarea și conservarea obiectivului “Farul Comisiei Europene a Dunării” (Sulina, Județul Tulcea)
- proiect finalist la Bienala Națională de Arhitectură - Ediția XV, 2023 - Secțiunea “Restaurare”
Punerea în valoare a potențialului istoric prin restaurarea și conservarea obiectivului “Farul Comisiei Europene a Dunării” (Sulina, Județul Tulcea)
Tipologie: obiectiv socio-cultural
Amplasament: Strada II nr. 43, Sulina, Jud. Tulcea
Cod LMI TL-II-m-A-06023
Finanțare: U.A.T. Județul Tulcea prin Programul Operațional Regional (P.O.R.) 2014-2020/5/5.1
Beneficiar: I.C.E.M. Tulcea
Proiectant general: ABRAL Art Product
Arhitectură: arh. Aurel.I. Botez - șef proiect complex, arh. Andrei Atanasiu - șef proiect, arh. Andrei Pâslariu, arh. Marius Enache, arh. Geanina Dragne, arh. Saviana Ivan-Kraus, arh. Bianca Buzdugan
Structură: ing. Adrian Mircea Stănescu, dr. ing. Daniel Purdea
Instalații: ing. Bogdan-Cristian Ionescu, ing. Vlad-Gabriel Mareș, ing. Alexandru Botez
Consultanță și materiale speciale: Art Protect, ing. Gabriela Carpov
Antreprenor-constructor general: CORAL - Alexandru Bratu, ing. Daniel Mocanu, șef șantier - ing. Costică Agarafini
Dirigentare lucrări: Tehnoconsult Proiect - ing. Marinela Vochița Mălai
Data începerii / finalizării lucrării: 2019 / 2022
Conexiuni
Bienala Națională de Arhitectură - Ediția XV, 2023 - Secțiunea “Restaurare”
https://www.uar-bna.ro/2023/proiecte/402/
Tulcea Multietincă
Patrimoniul multietnic din Tulcea