Mănăstirea Radu Vodă din București - Beciurile fostelor Case Domnești
Mănăstirea Radu Vodă cu hramurile “Sfânta Treime” și “Sfântul Ierarh Nectarie al Eghinei”, a fost ctitorită de voievodul Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) şi doamna sa, Ecaterina, pentru a mulţumi lui Dumnezeu că i-a dăruit victoria în lupta pe care a dat-o pe aceste locuri împotriva lui Vintilă-Vornicul şi Dumbravă-Vornicul.
Vodă a ridicat-o cu gândul de a fi Mitropolia Capitalei.
“Schimbătoare sunt locurile, schimbători sunt și oamenii, pe aceste maluri ale Dâmboviței, care și ea s-a arătat a fi mult schimbătoare. La 1568, când Alexandru II Mircea a început a ridica mănăstirea cu hramul Sfânta Troiță, „din jos de cetatea Bucureștilor”, locul era o colină înconjurată de podgorii, căreia râul îi dădea ocol pe două laturi. Alegerea ca model a bisericii episcopale de la Curtea de Argeș, târnosită de Neagoe Basarab în 1517, denotă intenția unei ctitorii de anvergură, cu rol de necropolă dinastică, în care să aducă și Mitropolia Ungrovlahiei, de la Târgoviște.
Răpus de boală în anul 1577, domnitorul a fost primul din cei care și-au găsit liniștea de veci în acest lăcaș. Zidirea mănăstirii a fost întregită abia de fiul său, Mihnea Turcitul, în anul 1585. Mazilit în două rânduri, și-a salvat viața prima oară cu prețul exilului în Africa, la Tripoli, și apoi cu schimbarea credinței, prin care și-a dobândit porecla.
Favorizată de relief, Sfânta Troiță era cea mai puternică forăreață ce străjuia Bucureștii, oraș fără ziduri de apărare. Calitate remarcată și de Sinan Pașa, care, ocupând orașul în anul 1595, i-a suplimentat capacitatea strategică cu o palisadă din țăruși de lemn bătuți în pământ. Și tot el, obligat să se retragă, a poruncit distrugerea completă a mănăstirii. Din prima etapă de construcție s-a mai păstrat doar o frântură din beciurile Casei Domnești, îngropată în pământ și sub dărâmâturi.
Radu Mihnea, fiu și nepot al primilor ctitori, a reconstruit în 1613 biserica pe aceleași temelii, păstrate cu o palmă deasupra vechiului nivel de călcare. În jurul ei a ridicat alte clădiri, cu alte rosturi și cu o altă aliniere – paralele cu biserica – decât fostele acareturi, care urmau forma dealului. După șase domnii în ambele voievodate românești, a murit la numai 40 de ani în Moldova, la Hârlău, și a fost depus alături de bunic, în biserica mănăstirii care de atunci îi poartă numele.
Tot în rândul schimbărilor petrecute în incintă pot fi enumerate clădirea Internatului Teologic, în 1898, și restaurările din 1860, 1933, 1953-54, 1967-69 și 1974-1979. Cu prilejul celei din 1954, cercetarea arheologică a degajat rămășițele beciului de sub Casa Domnească. După ce timp de peste șase decenii au fost conservate în stare de ruină, cu minime completări și cu o coamă de ciment ca protecție contra intemperiilor, aceste vestigii au făcut obiectul unor complexe lucrări de restaurare, consolidare și punere în valoare.
În versantul nord-vestic al colinei s-au forat piloni de stabilizare a pantei. Pereții îngropați și fundațiile au fost îmbrăcate cu o hidroizolație specială, care împiedică pătrunderea apei din sol, dar care permite ventilarea zidăriei. În același scop, pe conturul interior al pereților s-a lăsat în pardoseală un rost de aerisire, umplut cu pietriș. Peste placa flotantă de beton armat s-a aplicat o pardoseală de cărămidă. Au fost completate arcadele ce reazemă pe cei trei stâlpi mediani, întregind astfel configurația originară a beciului.
Zidurile păstrate nu ofereau niciun indiciu care să permită reconstituirea sistemului de boltire. În această situație, spațiul a fost acoperit cu o terasă circulabilă din sticlă, pe o structură de grinzi metalice, care facilitează iluminatul natural și oferă o imagine plonjantă a spațiului interior. În beciul fostei Case Domnești a fost amenajat un lapidariu în care sunt expuse fusuri de coloane, lespezi funerare, cruci și piese de inventar ceramic rezultate din cercetarea arheologică. Este o soluție modernă și – de ce să n-o recunoaștem – spectaculoasă, care oferă o mărturie concretă și consistentă a schimbărilor începute cu patru veacuri în urmă la Mănăstirea Radu Vodă”.
Mănăstirea Radu Vodă, Bucureşti. Beciul cu luminator total
Revista IGLOO: #201 / aprilie-mai 2021 / Scenografie şi arhitectură
Scurt istoric
Construcţia Mănăstirii “Radu Vodă” din Bucureşti, cunoscută şi sub numele de Mănăstirea “Sfânta Troiţă”, după hramul său, a fost începută în timpul domniei lui Alexandru Mircea Voievod în 1568 şi a fost terminată în timpul domniei lui Mihnea Turcitul în anul 1585, când italianul Franco Sivori o descrie ca fiind foarte frumoasă şi aşezată pe un loc înălţat pe locul unde se pare că fusese de la începutul secolului al XVI-lea (sau chiar mai devreme), o biserică.
Până la Mihai Viteazul, pe colina numită azi a lui Radu-Vodă, era pe atunci biserica Sf. Troiţă, şi acolo se ridica “palatul” clădit în prima domnie de Mihnea-Vodă, fiul lui Alexandru-Vodă şi nepot al lui Mircea-Vodă Ciobanul.
Ruinele fostelor “Case Domnești”
Situate la vest faţă de biserică şi la nord-vest faţă de corpul C4 - chilii, despre ruinele „fostelor case domneşti” chiar „palatul domnesc” - după unele surse (călugărul Nichifor Dascălul) putem spune că avem extrem de puţine informaţii şi fără consistenţă. Informaţiile care provin de la acest călugăr sunt extrem de importante, deoarece până în prezent, constituie una din puţinele surse care descriu ceva mai amănunţit fortificaţiile lui Sinan-Paşa de la Bucureşti. Datorită acestor relatări, se crede că ar fi putut exista - pe locul actualelor ruine - un palat zidit de Mihnea-Vodă (palatio prope sub urbe munasterium, conform altei surse - Walther), care ar fi fost transformat de Sinan, astfel încât, în locul palatului ar fi apărut un castel în care puteau intra 10000 de oameni.
Ceea ce se poate spune cu siguranţă, este, că indiferent de funcţiunile avute, aceste ruine au făcut parte din configuraţia veche a corpurilor de chilii (demolate, se pare la 1880), acest lucru putându-se proba prin studiul planului general de săpături arheologice (anii 1953-1954) anexat.
Despre regiunea de vest a Colinei de la Radu Vodă (zona studiată în prezenta documentație) săpăturile arheologice au identificat resturi de clădiri din secolul al XVI-lea, însă refăcute târziu și deranjându-le pe acestea, motiv pentru care sunt greu de identificat.
Situația existentă. Planimetrie și volumetrie. Funcțiune.
Dezvelirea Beciurilor fostelor Case Domnești datează din anii 1953-1954, atunci când s-au realizat cercetări arheologice pe Colina de la Radu Vodă. A fost astfel restituită sala principală, cu arcadele ei mediane (parțial refăcute post 1954). Datorită expunerii la intemperii vreme de mai bine de jumătate de secol, pereții ruinei au fost profund afectați la nivelul paramentului.
Protecția zidurilor (având diferite înălțimi) la partea superioară, a fost realizată printr-o șapă de ciment de 5-7cm, ușor bombată pentru a asigura scurgerea apelor pluviale.
Nivelul de călcare existent la momentul realizării studiilor de teren (2013), stabilit aleatoriu față de datele arheologice, este recent (ultimii 20 de ani), folosindu-se o placare cu piatră cioplită ca finisaj. Colectarea apelor meteorice se realiza prin panta dată pardoselii către o bașă amplasată în colțul vestic al ruinelor.
Accesul era asigurat printr-o deschidere îngustă practicată în peretele sud-vestic (fosta fereastră demantelată).
Pereții ruinelor au fost reparați de-a lungul timpului, aceste intervenții fiind evidențiate pe fețele expuse ale paramentului. S-au folosit cărămizi noi de formatul aproximativ al celor vechi, care permit realizarea de țeseri, mortar de ciment, însă conlucrările dintre nou și vechi nu au fost realizate corespunzător, completările nefiind de profunzime și nici profesional executate.
Săpături arheologice. Analize și relevee de parament
Înainte de începerea lucrărilor de execuție, în toamna anului 2014 (perioada 20- 31octombrie), s-au desfășurat lucrări de cercetare arheologică preventivă pe fațada nord-vestică a Caselor Domnești, care au evidențiat suprafețe de parament cu rosturi atent executate, în unele locuri fațada fiind acoperită cu frescă.
Deasemenea, s-au identificat ferestrele astupate din interior. Aceste observații au determinat revizuirea conceptului de intervenție, prin refacerea sistematizarii vecinătăților îi punerea în valoare a zidului nord-vestic al Caselor Domnești.
În perioada iulie - septembrie 2015 au fost efectuate sondaje arheologice sub supravegherea dl. dr. arhg. Gh. Mănucu Adameșteanu, pentru stabilirea situației zidurilor și a incintei. S-au realizat astfel șase casete arheologice în interiorul incintei, una pe toată suprafața încăperii care adăpostea scara de acces (gârliciul) și două în exterior (una adosată zidului 1, cealaltă la intersecția zidurilor 4 și 5), având drept scop realizarea unei fazeologii și cronologii, verificarea structurii și calității construcției din perimetrul investigat și stabilirea nivelmentulului necesar proiectului de amenajare a lapidariului.
Săpături arheologice. Concluzii.
Odată cu incheierea lucrărilor de cercetare arheologică, finalizate prin două rapoarte de cercetare arheologică preventivă (2014 și 2015), s-a dovedit a fi indicată realizarea unor modificări la proiectului avizat și autorizat. Urmare a sondajelor efectuate în campania 2014, s-a identificat pe paramentul peretelui de N-V un decor de cărămizi aparente, nesmălțuite, dar frumos așezate, încât par a fi fost implantate în masa groasă de mortar ce le leagă. În unele locuri paramentul de cărămidă este acoperit de o tencuială subțire tip frescă. Aceste informații, coroborate cu golurile de ferestre tip metereze ale peretelui de N-V, în prezent astupate de masivul de pământ, au determinat modificarea proiectului prin refacerea sistematizării către N-V a curții și punerea în valoare a feței exterioare a peretelui de N-V, prin “dezvelirea” sa.
Odată cu această modificare, se impun măsuri de stabilizare a terenului către nord prin amplasarea unor piloti forați, subiect tratat la specialitatea rezistență.
Sondajele efectuate în campania 2015 au pus în evidență elementele constructive ale zidurilor cercetate, care au permis stabilirea unor succesiuni în construirea acestora, precum și intervenții asupra construcției în diverse etape de existență.
S-a constatat astfel că peretele dinspre S-V, între axele 1’ și 2 prezintă un gol de ușa. Această observație, coroborată cu releveele de parament realizate odată cu săpăturile arheologice în zona fostului gârlici (axe 3 și 4, respectiv C și D) determină modificarea proiectului. Conform concluziilor rezultate în urma săpăturii arheologice din zona Gârliciului, zidurile din axele 3 și 4 sunt realizate în plan înclinat, fapt ce ar fi determinat lucrări de subzidire realizate până la înălțimi de aprox. 3.20 m.
În urma acestor observații s-a renunțat la orice intervenție asupra spațiului fostului Gârlici, caseta arheologică astupaându-se la finalizarea cercetării.
Accesul în clădire se modifică prin deschiderea golului de ușă identificat în paramentul peretelui de S-V.
Descrierea soluției de intervenție
Lucrările de consolidare și amenajarea Lapidariului au impus realizarea următoarelor intervenții.
Pe laturile pivniței aflate în contact cu terenul, a fost montată pe verticala pereților (prin realizarea unei săpături la adâncimea fundațiilor existente) o membrană cu dublu rol: impiedicarea accesului direct al apei la perete, dar în acelasi timp facilitând ventilarea feței pereților din zona de contact cu masivul de pământ.
Perimetral s-a realizat un trotuar din bolovani de râu așezați pe o șapă umedă, având o pantă de 1,5% pentru scurgerea apelor pluviale.
Zidurile vechi au fost plombate prin tehnica rețeserilor locale de profunzime, scoaterea cărămizilor degradate pentru realizarea strepilor făcându-se cu deosebită atenție.
S-au reconstituit arcele arcadelor peretelui median, cu zidărie nouă folosind cărămida format epocă, dar cu marcarea intervenției.
La refacerea arcadelor s-a avut în vedere modul de punere în operă specific sec.XVI, cu rosturi mari de mortar de var hidraulic și cu grosimea cărămizilor de 45 mm.
În ideea restituirii imaginii inițiale a spațiului interior, au fost desfăcute soclurile de zidărie adăugate atât la zidul median, cât și la zidurile de S-E și N-V (la acesta din urmă, soclul acoperind parțial vechile ferestre).
Ferestrele existente, atât pe peretele de N-V, cât și pe cel de S-V, au fost redeschise prin sistematizarea care a modificat radical configurația terenului.
S-a coborat nivelul de călcare, conform informațiilor arheologice.
Pardoseala s-a realizat din cărămidă montată pe o placă flotantă din beton armat. Totodată s-a asigurat ventilarea paramentului prin executarea unui rost perimetral (canal de aerare) de cca 10 cm. lățime, umplut cu pietriș decorativ și marcat printr-o bandă led.
Diferitele niveluri ale zidurilor au fost uniformizate prin completare cu zidărie nouă.
Pe întreg perimetrul crestei zidurilor care definesc Sala Principală - Lapidariul - s-a executat o cursivă din beton aparent (periat pentru zona de călcare), sub care au fost prevăzute spații pentru ventilarea interiorului - protejate cu plasă.
Balustradele cursivei sunt din sticla securizată. Pentru închiderea părții superioare a Lapidariului s-a propus o acoperire cu sticlă așezată pe o structură metalică din grinzi transversale și longitudinale, care sprijină pe cursiva menționata și pe zidul median.
S-a ales această soluție, pe de o parte, datorită lipsei unor urme ale unor eventuale boltiri a pivnițelor, iar pe de altă parte, datorită necesității de expunere a funcțiunii de Lapidariu odată cu parcurgerea cursivei nou create.
Coronamentele zidurilor celorlalte încăperi rămase îngropate, care nu sunt protejate la partea superioară, au fost protejate cu o copertină din beton periat,
având o pantă de 1,5%.
Accesul în Lapidariu s-a realizat prin redeschiderea golului peretelui de S-V.
Proiect: Mănăstirea Radu Vodă - Beciurile fostelor Case Domnești – consolidare, restaurare şi punere în valoare
Amplasament: Str. Radu Vodă, nr. 24 A, Sector 4, Bucureşti
Cod LMI B-II-m-A-19498.02 - "Case domnești - ruine" - sec.XVI-XIX
COLECTIV ELABORARE
Finanțator - Mănăstirea Radu Vodă
Proiectant general - ABRAL Art Product
Proiectant specialitate arhitectură - SPA INOVATIONS
Şef proiect complex / Coordonator - arh. Aurel Ioan Botez
Şef proiect arhitectură - arh. George Bogdan Teodorescu
Arhitectură: arh. Ionuț Tudose, arh. Mihai Flondor, arh. Alex Brebeanu, arh. Octavian Costin
Proiectant specialitate structură - prof. dr. ing. Mircea Crișan +
Proiectant specialitate instalații - ing. Iulian Cristea
Arheologie - dr. arhg. Gheorghe Mănucu Adameșteanu
Studiu geotehnic - ing. Mihai Mafteiu
Ridicare topografică - ing. Ștefan Rădulescu
Antreprenor - Paul Construct Impex
Dirigentare lucrări - ing. Paul Done
Anii începerii și încheierii șantierului: 2014-2019
Conexiuni
SPA Architecture
https://spa-archi.ro/manastirea-radu-voda/
Revista IGLOO
https://www.igloo.ro/beciul-cu-luminator-total-manastirea-radu-voda-bucuresti/
Mănăstirea Radu Vodă - Wikipedia
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mănăstirea_Radu_Vodă
Mănăstirea Radu Vodă
https://manastirearaduvoda.ro/evenimente