Biserica “Sfântul Nicolae” din Densuș
Biserica din Densuş a iscat numeroase controverse printre istorici. Aducând diferite argumente în susţinerea teoriilor, unii au afirmat că aici a fost mausoleul unui general roman, alţii că a fost un templu dedicat zeului războiului sau o biserică paleocreştină (chiar prima de pe teritoriul provinciei romane Dacia), ridicată în secolele IV - V. Construcţia a suferit modificări de-a lungul timpului, pentru a deveni biserică ortodoxă, cele mai importante fiind efectuate în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Alte câteva din elementele care particularizează Biserica din Densuş sunt: este cea mai veche biserica românească în care se mai ţin încă slujbe; elementele arhitectonice (coloane romane, leii de piatră de deasupra altarului, cărămizi cu inscripţii romane, pietre funerare etc.) ; altarul bisericii, situat pe direcţia sud, în timp ce toate bisericile ortodoxe au altarul spre est. Din fericire, pentru acest monument deosebit s-au găsit resursele necesare pentru a fi restaurat.
Biserica “Sfântul Nicolae” din Densuș
Istoric
Biserica "Sfântul Nicolae” este un lăcaș de cult ortodox din localitatea Densuş, Judeţul Hunedoara, una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din România, construită în secolul XIII. Din 1991 este pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimonial UNESCO. Nicolae Iorga a numit biserica "fără pereche în toată românimea". Biserica Sfântul Nicolae din Densuș a fost ridicată pe ruinele unei construcții din antichitate (sec. al IV-lea). De plan pătrat (cca. 6 x 6 m), naosul este străpuns de un turn în jurul căruia se află un spațiu îngust acoperit cu o boltă de sprijin. Spre est se afla o adâncă absidă semicirculară, atât la interior cât și la exterior, având pe latura sudică un diaconicon de mari dimensiuni. Acoperișul întregii construcții este din plăci de piatră. Încăperi anexe au fost adăugate pe latura sudica în sec. XIV-XV. Construita din pietre romane fasonate aduse din ruinele Ulpia Traiana Sarmizegetusa din apropiere, biserica are o înfățișare ciudată, care nu ascunde însă amprentele stilistice ale romanticului târziu. Valoroasele fragmente de pictură murală, datând din 1443, opera unei echipe de maeștri în frunte cu Ștefan, unul din primii zugravi români cunoscuți, vădesc strânse legături stilistice cu picturile de epocă din Ţara Românească.
La circa 10 kilometri de oraşul Haţeg (judeţul Hunedoara), se afla un monument arhitectonic şi de cult, unic în spaţiul românesc.
George Calinescu spunea despre lăcaşul de cult de la Densuş: "o biserică bizară, facută din marmuri şi coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stâlp din cei patru care susţin îngusta turlă e o stelă romană purtând numele lui Longinus. E o marmură cu o inscripţie elegantă, luminoasă, frumoasă precum o statuie. Ascunsă în umbră, abia luminată de cateva şuviţe de soare venind pe nişte ferestruici, aceasta face impresia unei opere divine furată de genii nocturne".
Biserica din Densuş, revista “Familia”, nr. 19, din 1865
Foto: ARHIVA DRĂGUȚ - Articol Biserica din Densuș de Vasile Drăguț
Restaurare
Cercetarea picturii murale a fost orientată spre determinarea compoziţiei pigmenţilor, lianţilor şi mortarelor suport din câteva zone reprezentative ale monumentului, precum şi a intervenţiilor asupra acesteia. Analiza stratului suport a pus în evidenţă diferenţe între compoziţia probelor prelevate din naos, altar şi pridvor şi cele pozate pe stâlpi sau în paraclis, datorate probabil schimbării meşterilor care le-au executat.
Analizele chimice ale picturii originale au evidenţiat utilizarea cu precădere a pigmenţilor ocru galben, ocru galben+cinabru (pentru portocaliu), roşu+cinabru (pentru roşu intens), roşu+cărbune de lemn (pentru roşu închis, brun roşcat), alb de var+cărbune de lemn (pentru albastru), acetat de cupru+alb de var (pentru verde deschis), umbră (pentru maron), miniu (pentru roşu portocaliu). Analiza stratigrafiei la microscop a evidenţiat unele zone de repictări.
Prin analiza sărurilor prezente în altar s-au identificat azotaţi, cloruri şi sulfaţi. Rezultatele analizelor s-au corelat cu datele cunoscute din bibliografia monumentului şi s-au lansat ipoteze privind etapele de realizare a picturii, şi implicit ale unei părţi de zidărie din construcţia edificiului.
(sursa: “Catalog Expoziţie UNRMI”, editat cu ocazia Congresului Naţional al Patrimoniului arhitectural 2015 – “De la arhitectură la patrimoniul construit-100 de ani ... şi mai departe”, Palatul Cotroceni - Bucureşti, 24-25.09.2015)
Revista IGLOO: Uimitoarea biserică din Densuș
Text: Cristian Brăcăcescu
Asemenea unui sportiv medaliat la toate probele unei competiții, lăcașul din Densuș, evaluat după felurite criterii, cumulează punctaje maxime: este unul dintre cele mai vechi monumente care și-au păstrat substanța și destinația; sistemul constructiv și inserția de vestigii antice au valoare de unicat; în ciuda suprafeței reduse, proporțiile și dezvoltarea pe verticală îi conferă monumentalitate. Haloul de incertitudine din jurul datării și al ctitorilor exercită o atracție suplimentară și irepresibilă.
În lipsa unor dovezi categorice, asupra datei de construire s-au emis multe ipoteze, judicioase sau fanteziste, alimentate printre alte motive, și de faptul că nu s-au găsit monumente similare, cu care să poată fi asociat cronologic. Voi îndrăzni să mai adaug o verigă șiragului de ipoteze, în lumina unei descoperiri arheologice relativ recente. În 2011, dr. arhg. Daniela Marcu Istrate a cercetat și prezentat cu deosebită acribie fundația unei biserici descoperite la Alba-Iulia, în fața catedralei romano-catolice.
Examinarea planului reconstituit atestă un sistem constructiv similar cu cel de la Densuș: spațiile dintre stâlpi (a) sunt mai mici decât cele dintre stâlpi și pereți (b, c și d); robuști, aglomerați în centrul navei și plasați la distanțe inegale față de ziduri, stâlpii erau destinați mai degrabă preluării unei încărcări verticale — specifică turlei — decât împingerilor laterale produse de o cupolă sau de un sistem bazilical.
Construită pe la jumătatea sec. al X-lea, biserica de rit bizantin din Alba-Iulia a fost demolată după circa un secol și înlocuită cu prima fază a catedralei Sfântul Mihail. Acesta e intervalul în care a funcționat ca prim lăcaș al celui mai însemnat oraș din zonă și ca posibil model de urmat. Compatibilă cu toate informațiile certe de care dispunem, construirea bisericii din Densuș în interiorul acestei perioade constituie o ipoteză plauzibilă. Doar dacă nu cumva un al treilea edificiu similar — care nu s-a păstrat — să fi fost prototipul celor două biserici înrudite.
La Densuș, aspectul cel mai frapant este folosirea abundentă, ingenioasă și cu detașare stilistică a elementelor litice extrase din ruinele capitalei romane Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Stâlpii din naos sunt compuși din câte două altare votive — piedestal și coloană. La intrare, sub icoana de hram, o piatră tombală e folosită ca buiandrug. Patru secțiuni de canal, circulare, luminează bolțile naosului. Lespezi funerare și blocuri de piatră fasonată dau consistență și grandoare paramentului. Capitelul de pe un colț al turlei și cei doi lei tolăniți pe acoperișul absidei au fost aleși pentru calitățile lor estetice. Tot rol decorativ au și coloanele adosate drept contraforți, dar care nu fac corp comun cu zidăria.
Ridicat foarte probabil ca paraclis al unei curți cneziale, edificiul a fost ulterior extins, pentru a servi ca biserică parohială. I s-a adăugat mai întâi o galerie pe latura de sud, apoi a fost prelungit spre vest cu un pronaos. Ambele anexe au fost restaurate în stare de ruină, pentru a lăsa libere fațadele originare. Fresca a fost executată (sau poate refăcută ?) în anul 1443, de trei meșteri zugravi cu formații și priceperi diferite. Starostele lor și-a înscris numele, în slavonă, sub fereastra de sud a absidei: A pictat Ștefan… E autorul scenelor din altar (Maica Domnului Platytera, pruncul Isus, sfinți arhierei şi diaconi) și al primelor două registre din naos (sfinți taumaturgi, sfinți militari, martiri și mucenițe).
Pe stâlpii naosului, cu o simplitate și forță de expresie proprii artei naive, sunt înfățișați: o imagine alegorică a Sfintei Treimi, Sfânta Marina, martelând diavolul; Sfântul Bartolomeu, cel jupuit de viu, cu pielea ecorșată pusă pe umăr. Tâmpla de lemn, zugrăvită în 1789 de popa Simeon din Pitești (iscălit românește, cu litere chirilice), înlocuiește un iconostas mai vechi, cu numai două uși, fapt atestat de masa altarului, plasată lateral față de axul absidei.
Pe lângă acumulările inerente de praf și de fum, în zonele afectate de igrasie se formaseră pelicule de săruri minerale. Toate aceste depuneri ce obturau fresca au fost eliminate prin metode mecanice și chimice. Consolidarea pigmenților pe suportul de tencuială și a tencuielii pe zidărie au constituit operații delicate și în același timp dificile.
Campanii de restaurare s-au făcut în repetate rânduri, după ce biserica din Densuș a fost înregistrată în 1870 ca monument istoric. La anul 1890, arhitectul Möller István, adept al restaurării stilistice promovate de Viollet-le-Duc, a modificat acoperișul turlei, care se termina la nivelul pinioanelor triunghiulare, adăugându-i un coif piramidal, ca la bisericile din Sântămărie-Orlea și Strei. În perioada 1960-1962, Direcția Monumentelor Istorice a consolidat bolţile și zidurile ruinate, a refăcut pardoselile și a înlocuit cu lespezi învelitoarea din țigle. Lucrările au fost dirijate de arh. Eugen Chefneux.
După numai patru decenii, degradări alarmante au impus o nouă intervenție, inițiată în 1999 prin cercetari arheologice și de istoria artei, analize fizice, chimice şi biologice, determinări termografice și hidrologice. Pentru stoparea proceselor nocive s-au realizat o rigolă și un dren pe laturile de nord și de vest, iar biserica a fost protejată printr-o construcție provizorie.
Ca lucrări de consolidare s-au făcut subzidiri la ruina pronaosului, țeseri de zidărie și injectări cu mortar. Reparațiile, rostuirile și tencuielile făcute cu ciment au fost înlocuite cu materiale adecvate zidăriei vechi, cu indice de elasticitate ridicat și permeabile la vapori. Piatra expusă intemperiilor, și mai ales lespezile acoperișului, a fost curățată prin spălare, periere și biocidare și apoi impregnată cu o peliculă transparentă. Coama zidurilor păstrate ca ruină a fost protejată cu o șapă armată cu fibră de sticlă. Pavimentul interior și trotuarele au fost refăcute, cu dalaj și cu piatră de râu. Rigolele aleilor și sistematizarea verticală a curții au completat sistemul de scurgere a apelor meteorice.
Unii cititori ar putea obiecta că acest inventar de studii, analize și lucrări este excesiv și prea puțin interesant; dar numai așa se pot aprecia pe deplin volumul, complexitatea și meticulozitatea lucrărilor efectuate la Densuș, calități confirmate prin diplomele și premiile acordate de Ministerul Culturii, Comisia Națională a Monumentelor Istorice și Institutul Național al Patrimoniului.
(Articol publicat în igloo #210 / rural-actual / octombrie – noiembrie 2022)
Restaurare, consolidare, punere în valoare Biserica “Sfântul Nicolae” din Densuș, Județul Hunedoara
- una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din România, construită în secolul XIII.
Amplasare: sat Densuș nr. 23, județul Hunedoara
Cod LMI HD-II-m-A-03307
Proiectare: ABRAL Art Product
- Arh. Aurel Ioan Botez, Arh. Andreea Vasilca, T. Arh. Dumitru Bucur
- Consilieri: Aeh. Liviu Brătuleanu, Pictor Sergiu Petrescu
- Structura: Ing. Laurenţiu Spoială †
- Instalaţii: Ing. Florin Bălan, Ing. Constantin Bălan
- Drenuri: ing. Ioan Mareş
Cercetare şi investigaţii
Topo-geo-hidro: Ing. Ion Vlădeanu Ing. Emil Alexandru Botez, geolog Mihai Ghibirdic
Istorice şi de arhitectură: Dr. Suzana Heitel-More
Arheologie - Dr. Adrian Andrei Rusu
Iconografice şi stilistice - Dr. Ecaterina Cincheză-Buculei
Analize chimice şi stratigrafice pentru pictura murală: Investigator - Muzeul Judeţean de Ştinţele Naturii Prahova, Laboratorul de investigaţii chimice, biologice şi mineralogice pentru monumente istoric - Dir.general Dr. Emilia Iancu, Şef laborator Dr. Ing. Magdalena Banu, ing. Anca Constantinescu, Ecaterina Şerban
Colectiv analize laborator - Chimist Maria Boaru, Ing. C. Dumitrescu, Cristina Cristea, operator chimist Alina Eparu
Restaurare pictură
ELSE DESIGN - dr. Sergiu Silviu Petrescu
Execuție
Constructor: CASTRUM TIM, Ing. Vasile Gherman, Ing. Doru Rogobete
Foto: IDensus – Construcție de brand prin participarea comunității. Proiectul cod SIPOCA 1035 /MySMIS2014+ 151186, derulat în perioada 01 septembrie 2022 – 30 aprilie 2023, cofinanțat din Fondul Social European (FSE), prin Programul Operațional Capacitate Administrativă (POCA) 2014 – 2020. Densuș, prima comună din județul Hunedoara, cu brand profesionist, creat cu participarea comunității.
Biserica “Sfântul Nicolae” din Densuș pe coperta albumului fotografic “Transilvania”. Foto: Florin Andreescu. Editura Ad Libri.
Conexiuni
Biserica “Sfântul Nicolae” din Densuș
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sfântul_Nicolae_din_Densuș
SKETCHFAB: Institutul Național al Patrimoniului - Biserica din piatră de la Densuș. Model 3D din seria Pixels for Heritage
https://sketchfab.com/3d-models/biserica-din-piatra-de-la-densus-hd-ro-df3eb00a86314396bf584f6c8c0f3238
Biserica Sf. Nicolae şi curtea nobiliară a Arceştilor de la Densuş (jud. Hunedoara), în revista Arheologia Medievală, Vol. 7, 2008, p. 121-224.
https://www.academia.edu/14577881/Biserica_Sf_Nicolae_şi_curtea_nobiliară_a_Arceştilor_de_la_Densuş_jud_Hunedoara_în_Arheologia_Medievală_7_2008_p_121_224
ARHIVA DRĂGUȚ - Biserica din Densuș de Vasile Drăguț
https://vasiledragut.omeka.net/items/show/17
TRINITAS TV - Comori ale Ortodoxiei. Biserica “Sfântul Ierarh Nicolae” de la Densuș (31.07.2016)
Invitați: Pr. Dr. Florin Dobrei, consilier cultural - Episcopia Devei și Hunedoarei și Pr. Alexandru Gherghel - biserica “Sfântul Ierarh Nicolae” din Densuș
https://www.youtube.com/watch?v=40QW0W_Z8IY
Primăria Densuș
https://primariadensus.ro/2024/02/06/biserica-sfantul-nicolae-din-densus/