Schitul Jgheaburi se află situat în satul Piscu Mare, în comuna Stoenești, la aproximativ 2 km de vatră şi la 8 km de oraşul Râmnicu Vâlcea. Acesta face parte din Arhiepiscopia Râmnicului şi este printre sihăstriile izolate din nordul Olteniei. Construcţie de zid, biserica cu o amprentă la sol de 80,00 mp, a fost construită în forma actuală, la începutul sec. XIX, în anul 1827, prin refacere de către preotul Ioan Andronescu din Cacova - Piscu Mare, Ioan preot din Cheia, Daniil ieromonahul din Zmiorat (Zmeurat), în stilul arhitecturii muntenești târzii - având plan dreptunghiular, fără turle și pridvor deschis, pe coloane de cărămidă. Conform inscripției lui «Constantin zugravul din Zmiorat», biserica schitului a fost terminată în anul 1826, iar pictura finalizată în anul 1828, de către zugravul Ilie din Teiuș.

În jurul anului 1890, Marinache Popescu, negustor şi proprietar de terenuri în Ialomiţa, împreună cu soţia Ana au decis să zidească în Călăraşi o clădire opulentă, în stil eclectic, al cărei partiu arhitectural ordonat şi riguros cuprinde spaţii generoase, cu o corectă separare a funcţiunilor. Peste trei decenii, urmaşii lor vor dona imobilul primăriei, pentru a fi folosit în scop cultural şi educaţional, dorinţă respectată până la schimbarea regimului politic. În anii '50, clădirea va deveni Sediul Secţiei de Propagandă şi Agitaţie a Partidului Comunist Român, iar în anii '70 va funcţiona aici o grădiniţă, urmată de Institutul de Proiectare şi Inginerie pentru Industria Metalurgică. Cu ocazia reîmpărţirii teritoriale din 1981, casa va fi dată în administrare Comitetului de Cultură şi Educaţie Socialistă a Judeţului Călăraşi, iar după Revoluţie va deveni sediul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional, dorinţa donatorilor fiind astfel din nou împlinită.

Biserica de zid din Viorești, cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” se află în cătunul Viorești din localitatea Gorunești, comuna Slătioara, județul Vâlcea. Edificiul a fost construit în 1781, refăcut în 1800 şi 1804-1805 (pictura). Denumită și “Biserica Potecașilor”, aflată nu departe de Horezu, lăcașul de cult este un monument absolut remarcabil datorită frizei de sub streaşină, reprezentând grupurile de potecaşi. Potecaşii erau formaţiuni paramilitare conduse de vătafii de plai având ca misiune combaterea contrabandei, lotrilor (bandiţii de codru), etc. Potecașii patrulau în zona de frontieră cu Transilvania pe potecile (de unde şi numele) de sub munte.